Ai un pont?
Contactează-ne la:
Parcul Mare din Turnu Măgurele se scaldă în raze sidefii.
Liniștea se măsoară în trilurile păsărilor cerului, al celor câteva albine care zumzăie, grăbite spre zambilele înflorite și când unele dintre ele amuțesc, se aude în surdină un staccato al greierilor. Un fluturaș viu colorat trece amețit de zbor pe o distanță de câțiva pași, apoi vine pe pământ să se hrănească și să-și potolească setea, să se îmbete de parfum, pentru ca apoi să-și ia din nou zborul și iar să se așeze pe pământ.
De pe bulevardul Republicii, care înconjoară parcul se aude turat motorul unui autoturism. Cineva se grăbește către alte zări, în ziua aceasta care te învăluie cu o căldură blândă.
Pe acoperișul ondulat al foișorului din parc înșirate ca niște perle un stol de porumbei și-au găsit aici, pentru o clipă, un loc de odihnă.
Deasupra arborilor ce urmăresc neclintiți fântâna arteziană din centrul parcului plutesc norii ca lebedele albe cu gâturile cufundate în puful moale.
Pe cer două berze își desfac cu greu aripile, vâslind cu ele în zborul lor, apoi se lasă amândouă, ca sub bătaia puștii. Văzduhul e străpuns de două avioane, care, în zbor înalt, se pierd spre nord și de-abia atunci la stânga locului unde se scufundară în adâncimea spațiului, apărură pe neașteptate dungile argintii ale condensului care se întrepătrundeau și ușor, ușor deveneau invizibile.
Privind în zare, peste strada 1 Decembrie, linia orizontului e mai puțin vizibilă, pare frântă mărunt de invazia razelor de soare răspândite peste tot.
Din parc, orașul pare o întindere mare, întinderi pretutindeni… depărtări nesfârșite, o anume frumusețe coborâtă parcă din pânzele unui pictor.
